Infecțiile vaginale și urinare recidivante

Infecțiile vaginale și urinare care reapar pot afecta confortul, viața intimă și activitățile cotidiene. Evaluarea medicală urmărește identificarea cauzei, tratarea episodului activ și stabilirea unui plan pentru reducerea riscului de recidivă.

Deși pot avea unele manifestări asemănătoare, infecțiile vaginale și cele urinare sunt afecțiuni diferite și necesită tratamente adaptate.

Cum se manifestă?

Infecțiile urinare pot provoca usturime la urinare, urinări frecvente, senzație de urgență și durere sau presiune în partea inferioară a abdomenului.

Infecțiile vaginale pot determina mâncărime, arsură, iritație, modificarea secrețiilor sau a mirosului vaginal și disconfort la contactul sexual.

Simptome asemănătoare pot apărea și în absența unei infecții, de exemplu din cauza uscăciunii, atrofiei vaginale sau iritației locale. De aceea, repetarea tratamentului anterior fără reevaluare nu este întotdeauna potrivită.

De ce reapar?

Recidivele pot fi favorizate de modificări ale florei vaginale, deficitul estrogenic asociat menopauzei, utilizarea repetată a antibioticelor, diabet sau anumite probleme ale tractului urinar.

Identificarea factorilor favorizanți ajută la alegerea unei strategii de prevenție adaptate fiecărei paciente.

Evaluare și diagnostic

În funcție de simptome și de istoricul medical, medicul poate recomanda:

• sumar de urină și urocultură, cu antibiogramă atunci când este indicată;
• examen de secreție vaginală, culturi sau alte teste pentru identificarea cauzei;
• testare pentru infecții cu transmitere sexuală, dacă există indicație;
• investigații suplimentare pentru identificarea factorilor favorizanți.

Când este posibil, probele se recoltează înaintea începerii tratamentului antimicrobian, conform recomandării medicului.

Tratarea infecției active

Tratamentul se stabilește în funcție de cauza identificată. Infecțiile bacteriene și cele fungice necesită terapii diferite, alese ținând cont de rezultatele analizelor, tratamentele anterioare și particularitățile pacientei.

În anumite situații recurente, poate fi recomandat un tratament de întreținere sau preventiv, cu reevaluare periodică.

Prevenirea recidivelor după tratament

După rezolvarea episodului activ, planul de îngrijire urmărește reducerea riscului de reapariție.

Tratamentul hormonal local

La femeile aflate în perimenopauză sau menopauză, estrogenul vaginal poate contribui la prevenirea infecțiilor urinare recidivante, în special când există modificări asociate deficitului estrogenic.

Acesta diferă de terapia hormonală sistemică, care nu se recomandă exclusiv pentru prevenirea infecțiilor urinare. Indicația se stabilește după evaluarea istoricului medical și discutarea beneficiilor și riscurilor.

PRP

PRP presupune utilizarea plasmei proprii îmbogățite cu trombocite. Procedura poate fi discutată separat în cadrul evaluării țesuturilor intime.

Măsuri individualizate de prevenție

Recomandările pot include hidratare adecvată, evitarea dușurilor intravaginale și a produselor iritante, precum și controlul afecțiunilor favorizante. Antibioticele și antifungicele se utilizează conform recomandării medicale.

Când trebuie să soliciți rapid ajutor medical?

Febra, frisoanele, durerea lombară, vărsăturile sau alterarea stării generale necesită evaluare promptă, deoarece pot indica o infecție urinară înaltă. Simptomele urinare apărute în sarcină necesită, de asemenea, contactarea medicului.

Îngrijire pe termen lung

Scopul consultației este tratarea corectă a infecției și reducerea episoadelor repetate, printr-un plan adaptat diagnosticului, factorilor favorizanți și nevoilor tale.